Ce sunt restaurările dentare?
 |
| Incrustaţii ceramice |
Plombele (care se mai numesc şi obturaţii) cu siguranţă sunt cele mai cunoscute tipuri de restaurări de către pacienţi. Majoritatea ştiu că odată ce dintele devine cariat el trebuie plombat. Problema este că nu totdeauna plomba este cea mai potrivită metodă de restaurare. Ea se potriveşte, de obicei, în cazul defectelor mici, cu pierderi minime de ţesuturi dentare.
În cazul dinţilor cu defecte mai voluminoase sau a dinţilor cu tratament endodontic sunt indicate restaurările indirecte, cel mai des utilizate fiind incrustaţiile şi coroanele. Coroanele dentare merită o postare aparte, de aceea voi descrie incrustaţiile drept alternativă obturaţiilor.
Incrustaţiile, cum am mai scris, sunt restaurări indirecte, ce înseamnă că se confecţionează exobucal, de obicei în laboratorul dentar. Pentru această, medicul, după ce pregăteşte dintele pentru restaurare,
obţine amprenta dinţilor pe care o expediază în laborator. În baza acesteia tehnicianul confecţionează incrustaţia propriu-zisă.
- Confortul mărit al pacientului. Deoarece restaurarea se execută în afara cavităţii bucale a pacientului (spre deosebire de plombe).
- Pentru confecţionarea incrustaţiilor sunt disponibile mai multe tipuri de materiale, precum ceramica sau aliajele metalelor nobile.
- Incrustaţiile sunt mai estetice şi restabilesc mai bine morfologia dintelui afectat.
- Incrustaţiile sunt confecţionate prin procedee tehnologice superioare obturaţiilor, de aceea sunt mai trainice şi longevive.
Din dezavantaje este de menţionat costul mai mare al incrustaţiile spre deosebire de plombe. Preţul lor diferă şi în funcţie de tipul materialului din care sunt confecţionate. Incrustaţiile reprezintă o metodă excelentă de restaurare a dinţilor. Din păcate, în spaţiul ex-sovietic, medicii extind în mod neargumentat indicaţiile pentru obturaţii în detrimentul restaurările indirecte. Costul relativ crescut al acestui tip de restaurări se răscumpură în timp, datorită duratei mai lungi de funcţionare.
În cazul dinţilor cu defecte mai voluminoase sau a dinţilor cu tratament endodontic sunt indicate restaurările indirecte, cel mai des utilizate fiind incrustaţiile şi coroanele. Coroanele dentare merită o postare aparte, de aceea voi descrie incrustaţiile drept alternativă obturaţiilor.
Incrustaţiile, cum am mai scris, sunt restaurări indirecte, ce înseamnă că se confecţionează exobucal, de obicei în laboratorul dentar. Pentru această, medicul, după ce pregăteşte dintele pentru restaurare,
obţine amprenta dinţilor pe care o expediază în laborator. În baza acesteia tehnicianul confecţionează incrustaţia propriu-zisă.
Avantajele incrustaţiilor faţă de obturaţii
- Confortul mărit al pacientului. Deoarece restaurarea se execută în afara cavităţii bucale a pacientului (spre deosebire de plombe).
- Pentru confecţionarea incrustaţiilor sunt disponibile mai multe tipuri de materiale, precum ceramica sau aliajele metalelor nobile.
- Incrustaţiile sunt mai estetice şi restabilesc mai bine morfologia dintelui afectat.
- Incrustaţiile sunt confecţionate prin procedee tehnologice superioare obturaţiilor, de aceea sunt mai trainice şi longevive.
Din dezavantaje este de menţionat costul mai mare al incrustaţiile spre deosebire de plombe. Preţul lor diferă şi în funcţie de tipul materialului din care sunt confecţionate. Incrustaţiile reprezintă o metodă excelentă de restaurare a dinţilor. Din păcate, în spaţiul ex-sovietic, medicii extind în mod neargumentat indicaţiile pentru obturaţii în detrimentul restaurările indirecte. Costul relativ crescut al acestui tip de restaurări se răscumpură în timp, datorită duratei mai lungi de funcţionare.
